Criticile manipulatoare - Practicile hoaxers-ilor in web.

de Antonella Randazzo

lanuovaenergia.blogspot.com/

Scriu acest articol in urma diverselor e-mail pe care le-am primit in baza articolului Clubul falsilor desidenti, care ma intrebau despre criteriile pe care le putem folosi pentru a recunoaste aceste personaje.
Deja cand am scris articolul privitor la gatekeepers ("Insospettabili Gatekeepers") diversi cititori mi-au scris pentru a-mi cere alte informatii asupra a ceea ce le putea permite lor sa recunoasca pe falsii informatori.

Articolele nominate mai sus furnizeaza deja cateva criterii pentru a recunoaste aceste personaje.
Un gatekeeper poate fi si un fals desident, sau doar un dezinformator sau mistificator al faptelor, care care poate fi si definit ca hoaxer cand actioneaza in web, asa cum vom explica mai departe.
Pentru a adauga ceva celor deja spuse sau pentru a pune in evidenta criteriile de distinctie, putem enumera cateva caracteristici ale dezinformatorilor sau falsilor desidenti:


1) Aceste persoane nu vorbesc niciodata in mod limpede despre anumite fapte importante, ca de exemplu:
- existenta unui grup de putere care incearca sa se ascunda pentru a nu fi deposedat de putere;
- Signoraggio;
- adevarul despre 11 septembrie;
- represiuni puse in act de catre armatele occidentale in tarile Lumii a Treia;
- adevaratul semnificat al termenului "terorism" (vezi http:// www.disinformazione.it/significato_terrorismo.htm );
- dare chimice ( pe cer-ntr.);
- sisteme dictatoriale create si controlate de autoritatile americane;
- adevarata fata a organismelor internationale (FMI, BM, WTO,etc)
- adevarul despre Statul Israel;
- adevarul despre conditia coloaniala a Italiei;
- adevarul despre legaturile dintre mafie si autoritatile americane;
- adevarata autodeterminare a popoarelor (razboaie in Lumea a Treia, lovituri de Stat ca aceea din Honduras, etc);
- tehnici de control mental pentru a evita ca sistemul sa fie amenintat;
- crime ale cartelurilor farmaceutice;
- folosirea criminala a stiintei si a productiei alimentare.

Daca persoanele in chestiune nu trateaza in mod clar aceste argumente "arzatoare" este pentru ca altfel ar pierde "postul" sau mai bine zis ar pierde acele privilegii mediatice pe care adevaratii dizidenti nu le au, tocmai pentru ca trateaza aceste argumente.
Deci, cand nu este spus intregul adevar despre o chestiune "arzatoare", de exemplu nu se povesteste adevarul despre problema palestineza, atunci sa stiti cu siguranta ca este vorba de persoane platite pentru a inspira increderea dar interesate doar de avantajele lor economice, nu desigur sa darame sistemul sau sa apere drepturile voastre.

2) Aceste persoane vor sa ne faca sa credem ca sunt de partea noastra, dar e necesar sa nu credem cuvintele lor daca nu sunt insotite de fapte.

3) Ele tind sa alimenteze sistemul si prin intermediul contrastelor asupra chestiunilor superficiale sau oricum nefundamentale, ca de exemplu "aventurile" lui Berlusconi. Cu alte cuvinte, nu ies din propaganda, chiar daca, folosind aceleasi argumente folosite de autori independenti (ex. dezinformare, nedreptate, etc) ar vrea sa ne faca sa credem ca sunt straini de acestea.
Pot sa foloseasca fraze deja pregatite, etichete sau gestul provocator, pentru a distrage atentia de la lucrurile importante. Crearea contrastelor, asupra continuturilor fara valoare, evocarea frazei spuse de unul sau de altul, sau a vorbi despre comportamentele private ale unor politicieni, distrage atentia de la acele continuturi periculoase pentru sistem, inducand la focalizarea asupra aspectelor superficiale ale evenimentelor.
Unii cititori de curand mi-au scris semnalandu-mi existenta unor personaje care incearca sa creeze haos sau sa discrediteze bloggerii independenti. Bine-nteles eram la curent cu existenta acestor persoane si cu ceva timp in urma am si scris ceva pentru a clarifica modul in care ele actioneaza (vezi http://lanuovaenergia.blogspot.com/2009/03/le-false-dispute-controllori-allattacco.html. ).

Este necesara precizarea ca termenul "debunker" ar fi in realitate folosit in mod impropriu pentru a defini aceste personaje (eu insami am facut in trecut aceasta greseala). De fapt acest termen semnifica "demistificator" sau cu alte cuvinte acela care dezvaluie sau demasca mistificarile. Daca este folosit pentru a indica personaje care fac opusul, - sau cu alte cuvinte pentru a apara sistemul cauta sa creeze confuzie si sa determine sa fie acceptate mistificarile - rezulta un mod de tip orwelian de a intelege fenomenul. Asemenea termen a fost asociat acestor personaje in mod gresit, probabil de catre aceleasi persoane care au creat fenomenul si care au interesul sa il defineasca in mod pozitiv (a se vedea de exemplu http://it.wikipedia.org/wiki/Debunker). Din definitie s-ar parea ca aceste persoane ar fi la vanatoare de " bivoli" (inselatorii, stiri false-ntr.), dar in realitate sunt versiunile oficiale ale unor evenimente si propaganda regimului cele care reprezinta adevaratele inselatorii pentru noi toti.
Este prea comod, acum ca multumita web-ului si diferitilor oameni de stiinta cinstiti stim cum stau cu adevarat multe lucruri, sa se creeze un fel de "ciocnire" intre (falsi) "debunker" si presupusi "complotisti" pentru a face sa se creada ca este vorba de un grup "rational" contra unui grup de "paranoici".
Poate nici Orwell nu ar fi stiut sa faca mai bine.

Intrucat cuvintele au importanta lor in finalitatea de a intelege fenomenele, este importanta folosirea termenului cel mai adecvat, care ar putea fi "hoaxers". Acest termen semnifica in engleza "inselatori, imbarligatori, falsificatori, bascaliosi". Tocmai, cine se baga in discutii in web pentru a crea confuzie, pentru a distrage atentia de la argumentele discutate, sau pentru a arunca discreditarea asupra cui scrie, poate fi considerat in toate efectele un imbarligator,un inselator, un diversionist.

Mecanismul cel mai folosit de catre aceste persoane este acela de a cuza pe altii de ceea ce sunt ei insisi, in perfecta armonie cu realitatea orwelliana (pacea si razboi, rszboiul si pace, dezidenti sunt teroristi, in timp ce coruptii devin dezidenti, coruptii sunt cinstiti, cinstitii sunt corupti, etc.) in care suntem constransi sa traim la ora actuala
aproape complet sau le mistifica.

Asadar, aceste personaje au sarcina de a indrepta discutiile spre mistificarile vrute de sistem, sau sa discrediteze pe cine face cautari cercetari pe baza argumentelor "periculoase" sau de a crea un climat neconstructiv (acuzari,insulte, polemici sterile, captarea atentiei asupra aspectelor inesemnificative, etc.).
Pentru a-i recunoaste este suficient sa-ti pui cateva intrebari, de tipul celor care urmeaza:"Aceasta persoana discuta continutul sau foloseste metode emotive?, "pune in evidenta aspecte intru totul lipsite de semnificatia problemei?", "vehiculeaza afirmatii nefondate?", "acuza pe altii de ceea ce de fapt face el?", "ia apararea in mod exagerat, ceea ce oglindeste propaganda de regim?" "Cauta sa loveasca autorul cu argumente emotive?".

Este clar ca si daca nu suntem de acord cu ceea ce se spune intr-un articol, putem fi capabili de a argumenta in mod civilizat, rational si folosind cuvinte cu continut, in loc sa folosim fraze care nu argumenteaza nimic. Ar trebui sa fie firesc, ca fiecare persoana sa isi poata face o idee despre faptele tratate fara ca neaparat sa acuze pe cineva sau sa se dezlantuie impotriva cui scrie.
Din pacate, nu intotdeauna acest lucru este firesc, dat fiind faptul ca traim intr-o realitate in care conflictul, injuratura sau jignirea sunt prezentate ca si "normale". La TV si prin alte mijloace mediatice totul a devenit un mega conflict (in politica, in cultura, societate, etc.) .Pentru sistemul actual este mai util conflictul si chibitismul ideologic sau politic decat o societate facuta din persoane tolerante si capabile sa foloseasca mai degraba capul decat intestinele.

Cate unii cred ca nu exista de fapt hoaxers si ca este vorba numai despre persoane "normale" care...au doar metode de a face un pic mi discutabile.
Cate unii de-a dreptul gandesc ca a vorbi de persoane platite de sistem pentru a produce haos sau sa limiteze resursele pozitive ale web-ului, ar fi "de-ale fixatilor", sau ca oricum nu ar fi oportun sa se atinga aceste teme pentru ca se risca sa fie considerati paranoici.

Dar in realitate exista personaje platite efectiv pentru a apara cu orice pret "status quo"-ul.

In fond, ce ar fi nou si ciudat? O multime de politicieni, ziaristi si intelectuali sunt platiti pentru a sustine sistemul sau pentru a denigra pe cine in schimb este cinstit si independent. E firesc ca acest mecanism exista si in Internet, si daca, trebuie sa admitem, reteaua nu este intru totul controlabila (din fericire).
A gandi ca unele personaje care revin frecvent pe anumite site-uri ar fi platite este inevitabil cand ne dam seama ca unele persoane dedica multe ore studierii atente a ceea ce scriu bloggeri independenti si uneori, in siturile-gunoi ale lor, scriu posturi care au unicul scop de a discredita aceste persoane.
Mergand pe cale logica, cine dedica multa energie si timp numai pentru a critica pe altcineva, ori are timp de risipit, ori are o chestiune personala cu acea persoana, ori are interes sa o faca. Dat fiind ca de obicei bloggerii independenti nu cunosc personal cititorii lor si dat fiind ca, gandesc ca nu exista chiar asa multe persoane dezechilibrate incat sa persiste cu cititul si sa piarda timpul sa critice lucruri pe care le dispretuiesc, deductia cea mai logica este ca exista diverse persoane platite in scopul de a amortiza posibilul efectul pe care persoanele independente, necontrolate de sistem, il pot avea.

Bineinteles, nu intotdeauna este vorba de "dezinformare pilotata" sau de voita interventie distructiva; uneori poate fi vorba de persoane suparate, pentru multe probleme, care cauta sa-si decarce frustrarile scriind in web. Sau de persoane care nu stiu sa iasa din propaganda si considera ca este oportun sa critice aspru pe cei care se indeparteaza, percepand o asemenea realitate ca "periculoasa".
De obicei comentariile personajelor de rea credinta se recunosc pentru ca mizeaza pe destabilizare cu mijloace emotive, fara o serioasa critica, cum s-a mai explicat.

Hoaxers-ii sunt foarte activi, cand pe bloguri sunt tratate argumente foarte "arzatoare" ca : darele chimice, falsa desidenta a unor personaje, 11 septembrie, medicina neoficiala, chestiunea Israelului, etc. Pana si pe acest blog, la care exista moderator, cand sunt atinse aceste taste, sosesc posturi de la persoane necunoscute sau imposibil de identificat, care contin insulte, fraze insensate, sau de-a dreptul amenintari sau tentative de intimidare. Dat fiind ca deja stiu ca acest gen de post nu va fi publicat, este clara intentia de a cauta sa destabilizeze emotiv titularul blogului.
Hoaxers-ii, pe bloguri intervin cu metodele lor obisnuite si, cand se gasesc in dificultate acuza pe altii de ceea ce sunt ei, sau pot spune de exemplu: "asta vorbeste despre "hoaxers" pentru ca el este un "hoaxer", sau daca se vorbeste despre falsa dezidenta sau despre gatekeepers acuza ca ar fi asa.
Bineinteles, nu folosesc nicio argumentare rationala si cu atat mai putin se refera la fapte.Arma lor majora este situatia de nerationalitate in care sistemul actual ne comprima, facand "normale" si dicutiile fondate pe nimic. Pana si ziarele nationale acum dau mult spatiu"nimicului" (barfe, vicii private, defecte, acuze false, etc.).

Atitudinea lor cea mai comuna este aceea a persoanei "de bun simt" un pic ca personajele de tipul Piero Angela, care isi aroga sarcina de a-i conduce pe ceilalti la "rationalitate". Sunt convinsi ca "stiinta" se afla toata in manile lor si cine nu imbratiseaza punctul lor de vedere este un nepriceput, un naiv, un credul, sau chiar un ignorant, sau un paranoic cu manii de persecutie. Ca si cum o lume in care marea parte a persoanelor traieste in mizerie sau moare de foame, sau in care exista cel putin 30 de focare de razboi, in cea mai mare parte organizata pentru a proteja interesele bancilor si ale corporatiilor, ar fi o lume "rationala" sau acceptbila. Si cine o refuza este nebun.
Presupusa rationalitate a acestor persoane ascunde indiferenta fata de suferinta aproapelui. Este mult cinism in a face discursuri pe detalii nesemnificative, chiar si cand se vorbeste despre morti inocente sau de alte crime foarte grave.

Nu este mereu usor sa recunosti hoaxers-ii, pentru ca sunt abili in a se confunda printre altii si, bineinteles, cine este, cu greu va marturisi ca este.
E mai usor sa gasesti persoane care spun (si poate chiar cu toata sinceritatea) "am fost confundat cu un hoaxer (sau debunker) dar nu sunt", si in acest mod se creaza, vrand sau nu, o clima in care cine a ridicat problema apare ca unul care se simte persecutat, in timp ce, in schimb, dincolo de greselile care pot fi facute, aceste personaje exista in realitate.

Alte metode folosite de aceste personaje se bazeaza fundamental pe critici manipulatoare sau
menite a submina autostima adevaratului dezident sau a blogger-ului independent, ca de exemplu:

1) Scriu in posturi critici care vor sa creeze sentimentul de incompetenta, de nesiguranta, de anxietate, sau chiar al ineficacitatii. De exemplu, fraze care nu se refera cu nimic la argumentele tratate, ca: "aceasta persoana are un EGO disproportionat" sau, "Aceasta persoana este invidioasa", sau "Aceasta persoana este nebuna". Adesea criticile lor nu au nicio relevanta pentru continutul obiectului criticii. De exemplu daca se vorbeste de crimele din Lumea a Treia, ei nu vor atinge acest argument ci vor cauta un pretext pentru a sutine ca persoana respectiva este "nebuna", "fixata", aduce in discutie lucruri deja bine stiute sau care nu sunt mentionate in respectivul articol, poate e de "stanga", etc. Sintetizand, acuzarile cele mai frecvent adresate autorilor independenti sunt:
-egocentrism;
-invidie fata de personajele reprezentante ale regimului;
-dezinformare (ca si cand mijloacele mediatice oficiale ar informa);
-aroganta;
-dorinta de a iesi in evidenta (ca si cand nu ar fi mai usor sa te remarci spunand mai degraba minciuni decat adevarul);
-a fi gatekeeper sau a avea alte caracteristici opuse fata de cele proprii unei persoane independente;
-a nu fi competenti (ca si cum reprezentantii regimului ar fi toti niste genii cu o cultura demna de Nobel);
-a fi partinitori sau contrari (ca si cum cei platiti de sistem ar fi "independenti");
-a nu fi citat o anumita sursa sau un anumit personaj (ca si cum intr-un articol de cateva pagini unul ar trebui sa dea toate informatiile posibile);
-a fi banali (ca si cand alte mijloace mass-media ar fi mereu de mare originalitate sau ca si cum pentru a denunta o crima unul ar trebui sa fie creativ sau sa suscite atentia in mod original);
-a avea obsesii si mania de a persecuta (ca si cum crimele denuntate ar fi nefondate), etc.

2) Incearca sa determine ignorarea sau sa ascunda ca exista diverse efecte mediatice care contribuie la crearea unei afectionari fata de de gatekeers sau de falsii dezidenti. De exemplu acum catva timp am vorbit despre efectul de "interactiune parasociala"(IPS); (a se vedea apropos de asta: http://antonellarandazzo.blogspot.com/2008/07/intrallazzi-mediatici.html ).
Efectul IPS creaza o legatura emotiva cu personajul mediatic, bazat pe imaginea creata de mass-media si pe increderea suscitata de gatekeeper.

Efectul IPS face sa se uite ca persoanele care apar adesea in mass-media nu pot sa fie cu adevarat "dusmani" ai sistemului, intrucat sunt personajele gazduite de cine comanda randurile realitatii mediatice. Cu alte cuvinte, ar fi absurd sa retii ca aceia care cheltuiesc miliarde de euro pentru a tine sub control opinia publica prin intermediul mass-mediei, ar face apoi greseala grosolana de a da importanta mediatica cui obstacoleaza puterea lor. Ei stiu foarte bine cat de important este ceea ce apare in mass-media.
Ba mai mult, efectul IPS pune in avantaj un personaj ca Beppe Grillo sau Travaglio, fata de alte persoane care nu se bucura de aceeasi importanta sau de acelasi spatiu mediatic. De obicei criticile care mizeaza pe ignorarea acestui efect vor sa denigreze autorul independent punandu-i in fata faptul ca a indraznit sa critice un personaj foarte cunoscut, el care in schimb nu este asa. Se urmareste deci a-l face sa se simta ingamfat sau prea egocentric, pentru singurul fapt ca indraznit sa critice pe cine are notorietate mediatica pe care el probabil nu o va avea niciodata.

3) Acuza autorii independenti de aceleasi defecte pe care sistemul vrea sa le consolideze in toti indivizii: egocentism, sete de protagonism, invidie, etc.
Este evident ca in cazul adevaratilor dezidenti, ca Montanari sau Barnard, oricate defecte ar putea avea aceste persoane, ca de fapt toate celelalte, este total improbabil ca defectele lor ar fi cele enumerate de hoaxers, dat fiind ca aceste persoane nu si-au schimbat demnitatea lor pentru bani sau pentru a face cariera. Deci, egocentrismul sau ambitia evidente la personaje ca Grillo sau Travaglio, nu pot fi prezente in mod egal in adevaratii dezidenti, care nu au pus protagonismul sau interesul personal deasupra a tot. Este evident ca exista mai multe posibilitati de a face bani punandu-se in evidenta daca se adapteaza la sistem si nu cu siguranta daca se alege a fi independenti.
Cum este evident, este vorba de a tenta crearea unui climat emotiv incarcat, apasator, pentru a cauta excluderea unei adevarate discutii pe marginea adevaratului argument, care nu are nimic de-a face cu posibilele defecte ale autorului.

4) Au tendinta de a folosi aceleasi categorii de propaganda pentru a defini un "dezident". Dizidenta sau protestul civil exista cand nu exista o adevarata libertate; cand sistemul politic nu tuteleaza interesele tuturor, ci doar ale unora si cand se vrea sa se impuna poporului ceea ce ii dauneaza.
Oligarhia occidentala zice ca apara drepturile omului si profeseaza propaganda ca ar fi construit o "civilizatie superioara", negand in acest mod natura criminala a sistemului. Aceasta propaganda nu admite existenta de dezidenti occidentali. Dar dizidenta exista si autoritatile se straduiesc sa o minimizeze sau sa o nege, etichetandu-o negativ ("antiamericani", "fanatici", "teroristi", "rebeli", "agitatori", "extremisti", etc.).

In acelasi timp se sustine ca in Occident opozitia este tolerata pentru ca este "democratie". Dar opozitia ar trebui sa fie aceea aleasa de sistemul insusi, si anume aceea "parlamentara".

Intrucat cuvantul "desident" este folosit pentru a indica personajele straine care mai apoi vor fi exaltate de propaganda occidentala, impotriva tarilor criminalizate (ca Iranul), acest cuvant pare a fi devenit un fel de titlu onorific.
In consecinta, daca unul se autodefineste "dezident" este catalogat drept foarte arogant sau ca ar avea un ego foarte ingamfat. Ca si cum a fi dezident ar fi o specie de recunostiinta importanta cu care nimeni nu se poate lauda, cu exceptia celor decisi de sistem.

In realitate dizidentul este pur si simplu acela care nu imbratiseaza sistemul din tara sa si simte ca are dreptul/datoria de a denunta unele caracteristici negative. Nu este nimic arogant sau egoist in asta, atata timp cat ca ar fi de preferat a nu fi dezidenti si a trai intr-o lume in care drepturile omului sa fie respectate si in care toti sa traiasca demnituos si in pace.

Pentru a destabiliza dezidentii se folosesc criticile manipulatoare.
Criticile de manipulare au scopul de a-i manipula sau destabiliza pe altii prin impact emotiv, in asa fel ca sa apere interesele si sa exercite un control asupra comportarii lor.
Analistii Michele Giannanton si Anna Boldorini explica:

"Criticile manipulatoare sunt critici care au drept scop fundamental pe acela de a crea stanjeneala, sentiment de incompetenta, de ignoranta, de vina...(pentru) manipularea altora in maniera de a satisface propriile interese, precum puterea, controlul, atribuirea altor persoane a propriilor responsabilitati...un mod mai subtil si mai periculos de a folosi aceste critici este acela de a fi cu abilitate vagi, in asemenea mod ca ambiguitatile criticilor adresate unei persoane sa fie interpretate in cel mai rau mod posibil. (De exemplu:"asta este nebun" sau "nu a inteles nimic" NdA)...Ne aflam in fata unor critici manipulatoare bazate pe deductii arbitrare cand, prin actul unui anume comportament, se deduce ca acesta ar fi indicatorul caracteristicilor sau al comportamentelor celor mai generale ale unei persoane, chiar daca acea deducere este gresita sau cel putin dicutabila (de ex. " Acest tip critica mereu" sau " e mereu superficial"). (1)

In criticile manipulatoare sunt adesea folosite adverbe care induc in eroare, ca de exemplu: "tipul asta nu nimereste niciodata macar una", sau "e mereu egocentric", " greseste mereu".

Un alt scop al hoaxers-ilor este acela de a ii face sa gandeasca pe cititorii articolului respectiv ca multe persoane care l-au citit nu l-au apreciat, sau sa faca sa creada, si cand acest lucru este evident fals, ca autorul a scris lucruri nefondate sau datorate unor caracteristici emotive ca de pilda invidia, gloria desarta sau de-a dreptul dezechilibrul emotiv. In realitate posturile trimise la articole sunt scrise de un procentaj minim de persoane (care de obicei nu depaseste 5% din numarul cititorilor, considerand ca diverse posturi sunt scrise de aceleasi persoane) si deci si daca ar fi toate negative, si nu sunt, nu ar putea sa de a nicio informatie aproximativa referitoare la faptul ca articolul a fost apreciat sau nu.
De obicei, odata intelese mecanismele de baza folosite de aceste persoane, ar fi util si oportun sa le ignoram, cu atat mai mult cu cat argumentele de discutat sunt cu mult mai importasnte decat a da greutate cui cauta sa loveasca in plan personal in tentativa de a impiedica discutii mai constructive.

Din pacate, trebuie remarcat ca chiar si Internetul exprima forte inegale intre cine are putere si cine nu are. De fapt, in mass-media regimului nu este posibila interactionarea sau a lasa critici si comentarii; de exemplu in cotidiane ca "La Repubblica" sau "Il Giornale" apar des articole care in mod evident vor sa dezinformeze, sau care nu spun tot ceea ce ar fi de spus, dar nimeni nu poate vedea un comentariu propriu de adevarata critica independenta in aceste ziare, in timp ce in Internet, unicul loc in care cetatenii obisnuiti pot scrie, regimul poate scrie prin persoane aflate in solda sa pentru a crea confuzie, a denigra, si subevalua pe cei care cauta doar sa scoata la suprafata adevarul nespus de mass-media. Si totusi, ne simtim indreptatiti sa inaltam o voce pozitiva spre ceea ce poate fi web-ul: multi bloggeri independenti si multi cititori demonstreaza un curaj moral si o nevoie de a spune adevarul si de a trai intr-o lume mai buna, ceea ce este cel mai frumos lucru care poate exista. Vestea buna este ca aceste persoane sunt acelea "adevarate", si sunt bineinteles in numar major fata de putinii mascarici platiti de regim pentru a ramane la manipularile si la contrastele predominante in alte mijloace mediatice.

Articolul de fata a fost tradus dupa cel publicat cu acelasi titlu pe site-ul www.comedonchisciotte.org/, care la randul sau l-a preluat de la urmatoarea sursa:
http://lanuovaenergia.blogspot.com/ unde a aparut in forma originala la 18 iulie 2009.

NOTE
(1) Giannantonio Michele, Boldorini Anna Laura, "Autostima, aservire si atitudine pozitiva", Ecomind Salerno 2007, pp. 37-40.