Inselatoria dolarului II

Jocul camatarilor


In sec. al XVII-lea schimburile comerciale erau bazate pe aur si argint. Monedele (de aur-n.t.) aveau valoare per se dar erau greu de transportat si puteau fi usor furate daca nu erau inchise cu lanturi si lacat! De aceea multe persoane au depozitat averile lor la camatari. Acestia au emis convenient, recipise care puteau fi schimbate in numele valorilor pe care le reprezentau. Aceste recipise erau folosite si pentru cei ce solicitau imprumuturi!
Debandada a inceput cind camatarii au remarcat ca doar 10-20% din recipisele emise se intorceau simultan pentru contra-valoarea lor in aur! Astfel, puteau sa imprumute mai departe restul aurului in siguranta atit timp cit opreau 10-20% in beciuri pentru a asigura cererea "in valuta forte" (imi apartine)! Ei au creeat astfel banii din hirtie -recipise pentru aurul si argintul din depozite! Ei emiteau aceste "note" care valorau de obicei mai mult de cinci ori valoarea reala din depozitele de aur si argint! La o dobinda de 20%, acel aur imprumutat de cinci ori pe an se intorcea dublu inapoi desi nu camatarii erau detinatorii legali ai acelor valori! Daca erau atenti sa sa nu exagereze cu aceste "credite", camatarii deveneau foarte bogati fara a produce efectiv ceva!
Atit timp cit doar marea parte (a depozitelor) a fost imprumutata in "bani", camatarul detineau mai multi "bani" in imprumuturi si dobinzi decit detinea tot orasul! Ei trebuiau astfel sa continue cu imprumuturile in "banii" cei noi pentru a acoperi deficitul fortind bunastarea regiunii si chiar a tarii sa fie aspirata in depozitele camatarilor- deveniti bancheri in timp ce poporul se afunda tot mai mult in datorii.
Urmind acest model, in sec al XIX bancherii americani au emis bancnote proprii in valoare de pina la 10 ori valoarea depozitelor in aur! Acesta s-a numit "fractional reserve system (sistemul bancar fractional): adica doar o parte (fractiune) din depozitul de aur exista in realitate in beciuri pentru a asigura cererea depunatorilor. Cererile de valuta forte (aur) simultane si repetate ale depunatorilor au provocat falimentul acestor banci iar sistemul a fost considerat nesigur! In 1913, sistemele private ale bancnotelor au fost definitivate in sistemul national de bancnote- Rezervele Federale: corporatie privata careia i s-a dat dreptul sa emita propriile bancnote si sa le imprumute guvernelor Statelor Unite. Aceste bancnote care costau efectiv doar costurile de imprimare, au devenit mai tirziu baza masei monetare a natiunii!
Douazeci de ani mai tirziu (1933) tara a fost afectata de o depresie masiva! Pe atunci, dolarul trebuia "acoperit" in proportie de 40% in aur asa ca pentru fiecare dolar in aur disparut, disparea si 2.5 dolari in credite! pentru a preveni de la deflatiune in a colapsa complet sistemul monetar, presedintele Roosevelt a eliminat complet "standardul aurului"! Rezervele Federale inca mai functioneaza astazi in "fractional reserve" dar depozitele lor constau doar in certificate de depozit guvernamentale. Guvernul elibereaza certificate de depozit, Rezervele Federale elibereaza Note Federale (dolarul USA- Federal Reserve Note- n.t.... ete ca am si io o nota!!!) si practic schimba intre ei teancurile de hirtii lasind guvernul in datorii imense catre corporatii private pentru bani pe care el insusi (guvernul) ar fi putut sa-i emita singur -fara imprumuturi!
Furt prin inflatie
M3: cea mai difuzata masura asupra masei monetare a sarit cele 3.7 trilioane$ in feb.1988 la 10.3 trilioane$ 14 ani mai tirziu cind FED a incetat sa o mai raporteze (aici apare Aurel Cernea cu "caciula in mina"n.t.)! De ce au incetat in feb. 2006 sa o mai raporteze este dezvaluit de John Williams la shadowstats.com: in primavara lui 2007 M3 se multiplica la ametitoarea rata de 11.8%/an. Nu cadea bine sa faci publice aceste cifre! O intrebare se impunea: de unde au aparut toti acesti bani noi?!!! Guvernul nu a marit productia de monede si nu au mai fost marite rezervele nationale de aur din 1933 de cind s-a renuntat la "standard". Acesti bani puteau fi creeati privat prin imprumuturile in "credit bancar".
Problema inflatiei masei monetare era inflatia preturilor: mai multi bani pe piata pentru acelasi volum de bunuri provocau marirea preturilor. Dolarul cumpara mai putin, deposedind poporul de bunurile lui. Inflatiile galopante sint atribuite de obicei guvernelor care sint acuzate de emiterea fara masura a banilor si intoarcerea lor prin nepopularele taxe si impozite. Dar asa cum am afirmat mai devreme singurii bani emisi de guvern sind monedele. In tarile unde Bancile Nationale au fost nationalizate banii din hartie sint emisi de guverne impreuna cu banii in monede, dar banii de hirtie reprezinta inca un procent destul de mic. In Angia unde Banca Nationala a fost nationalizata dupa WW II, bancile private continua sa emita in credite 97% din masa monetara!
Pretul platit de inflatie este doar un aspect al problemelor ridicate de emiterea privata de bani. Altul ar fi ridicat de emiterea doar a partii principale a banilor: creditul nu si a dobinzilor aferente acestora. Atit timp cit efectiv intreaga masa monetara este creeata de banci, noi bani trebuiesc "imprumutati in existenta doar pentru a plati bancherilor datoria inapoi! Un dolar imprumutat la 5% dobinda se va dubla in 14 ani! Asta inseamna ca la fiecare 14 ani masa monetara se dubleaza doar pentru a plati inapoi dobinda bancherilor. Insasi cifrele M3 ale FED confirma dublarea aproximativa a masei monetare la fiecare 14 ani din 1959 incoace, de cind au inceput sa "raporteze"! Asta inseamna ca la fiecare 14 ani, bancile incaseaza inapoi in dobinzi acelasi volum de bani imprumutat la inceputul ciclului de 14 ani! Acesta este tributul platit pentru a imprumuta ceva ce bancile nu au avut niciodata, facind ca aceasta sa fie cea mai mare inselatorie existenta vreodata.... de vreme ce acum afecteaza si economia globala! Privatizarea banilor este motivul principal al saraciei, sclaviei economice, guverne finantate necorespunzator si o oligarhie care care elimina orice ar putea sa-i ameninte regatul !
Aceasta problema poate fi indreptata doar prin inversarea procesului care a creeat-o. Congresul trebuie sa-si recapete puterea constitutionala de a produce banii natiunii! Rezervele fractionale bancare trebuiesc eliminate, obligind bancile sa imprumute doar fondurile existente! Daca puterea de a creea bani revine la guvern datoria federala poate fi achitata, taxele pot fi slabite iar programele sociale pot fi inmultite. Contrar parerilor populare achitarea imprumutului federal cu U.S.Note (bancnote eliberate de guvern) nu va produce inflatie pentru ca depozitele guvernamentale sint deja incluse in cea mai raspindita forma de masa monetara. Dolarii ar inlocui depozitele lasind neatins totalul. Daca imprumutul federal ar fi fost achitat in anul fiscal 2006, economiile efectuate fara dobinzi de atunci ar fi atins 406 miliarde reusind astfel sa elimine deficitul bugetar de 390 miliarde. Bugetul ar fi fost constituit doar din taxe fara a mai creea bani din piatra seaca prin stantele guvernului sau prin inregistrari contabile la imprumuturile bancare. Iar banii creeati in imprimeriile guvernului nu ar dauna! Ar fi folositori in creearea de noi servicii si bunuri in loc de a plati dobinda inapoi la bancheri. Cind cererea (bunuri si servicii) intilneste oferta (banii) ramin in echilibru iar preturile stabile! Bani noi ar putea fi adaugati fara a inflationa preturile pe toata piata. Congresul va putea astfel sa finanteze programe atit de necesare precum energiile alternative , serviciile medicale simultan cu reducerea taxelor.
-completare