Armata secreta a N.A.T.O. implicata in terorism

daniel ganser globalresearch.ca 17 dec 2004


In timp ce expertii dezbat daca NATO este in masura sa raspunda "Razboiului impotriva terorismului", cercetari noi sugereaza chiar ca secretismul aliantei este in legatura cu terorismul.
Nota editorului: Articolul este bazat pe extrase din noua sa carte: "Armatele secrete ale NATO. Operatiunea Gladio si terorismul in Europa de Vest", publicata in aceasta saptamina Frank Cass din Londra.
Cartea descrie operatiunile clandestine ale NATO pe timpul Razboiului Rece. Cercetarea a fost urmata de o istorisire care a facut prima pagina in toata lumea in 1990 dar a disparut relativ repede, asigurindu-se astfel ca operatiunile secrete ale NATO ramin astfel: secrete.
Pina astazi nu a fost efectuata o investigatie completa asupra Armatelor secrete ale NATO - o misiune pe care Daniel Ganser a efectuat-o singur cu destul succes.

--------

In Italia, pe 03 aug. 1990 Prim Ministrul de atunci, Giulio Andreotti a confirmat existenta unei armate secrete pe teritoriul national numita codificat "Gladio" -numele latin pentru "Sabie". Declaratia sa din fata Comisiei Investigative a Terorismului a zguduit parlamentul italian si opinia publica la gindul ca acea armata ar fi putut manipula politicii prin acte de terorism.
Andreotti a dezvalui ca armata secreta Gladio a fost ascunsa in interiorul Ministerului Apararii ca diviziune a Seviciilor Secrete Militare -SISMI. Generalului Vito Miceli , fost sef al Serviciilor Secrete Militare nu i-a venit sa creada ca Andreotti a dezvalui secretul si a ripostat: " Eu am fost inchis pentru ca nu am vrut sa dezvalui existenta acestei super secrete armate si vine acum Andreotti si o dezvaluie Parlamentului!". Conform unui document elaborat de SISMI in 1959 armatele secrete aveau doua obiective strategice principale: unul era sa opereze ca un grup "ramas in spatele liniilor" (stay behind) in cazul unei invazii sovietice si sa initieze lupte de guerilla in teritoriile ocupate, iar celalalt sa dezvolte actiuni domestice in cazuri de "situatii de urgenta"!
Perceptia serviciilor secrete militare asupra a ceea ce ar fi putut fi "situatii de urgenta" era bine definita in Italia Razboiului Rece si era concentrata asupra puterii crescinde a Partidului Comunist si a celorlalte partide socialiste care aveau ca scop slabirea influentei NATO din interior. Judecatorul italian Felice Casson este cel care a descoperit primul armata secreta Gladio in timpul investigatiilor asupra terorismului extremei dreapta si l-a fortat pe Andreotti sa ia pozitie, aflind ca armata secreta are legaturi cu terorismul extremei dreapta ca raspuns la "situatiile de urgenta". Teroristii, aprovizionati de armata secreta au executat detonari de bombe in locuri publice acuzind Stinga Italian, fiind protejati de secretul militar. "Veti ataca civilii, populatia, femeile, copiii, lume inocenta, lume necunoscuta fara nici-o legatura cu lumea politica" -teroristul extremei dreapta, Vincenzo Vinciguerra explicind asa-numita "strategie de tensiune".
Strategia era foarte simpla:"Se presupune ca forteaza pe acesti oameni -poporul italian, sa ceara statului mai multa siguranta. Aceasta este logica politica care se ascunde in spatele tuturor masacrelor si atentatelor cu bombe care ramin nepedepsite ... pentru ca statul nu se poate condamna singur sau sa se declare responsabil pentru ce s-a intimplat."

Nici-un raspuns de la C.I.A. sau de la N.A.T.O.
Cit de puternic au sustinut N.A.T.O. si Serviciile Secrete ale S.U.A.uzul terorii in Italia pentru a discredita Stinga politica pe durata Razboiului Rece ramine subiectul unei viitoare anchete. Generalul Gerardo Serravalle aflat la comanda armatei Gladio intre 1971 si 1974, a confirmat ca armata secreta "putea trece de la defensiva -strategie de dupa invazie la ofensiva -razboi civil."
Senatul Italian a hotarit ca putea fi mai detaliat si a conclus in investigatia sa din 2000: "Acele masacre, acele atentate cu bombe, acele actiuni militare au fost organizate, promovate sau sustinute de persoane din interiorul institutiilor statului italian si asa cum a fost descoperit de curind, de persoane in legatura cu serviciile secrete din S.U.A." Chiar de la descoperirile initiale ale armatelor secrete ale N.A.T.O. din 1990, investigatiile asupra armatelor "ramase in urma" au progresat foarte incet datorita accesului restrins asupra documentelor necesare si a refuzurilor C.I.A. si N.A.T.O. de a colabora. La 5 nov. 1990, un purtator de cuvint al N.A.T.O. a declarat unei prese curioase: "N.A.T.O. nu a executat niciodata operatiuni de guerilla sau de razboi civil."
In ziua urmatoare, oficiali ai N.A.T.O. au declarat ca negatia din ziua precedenta era falsa adaugind ca alianta nu va comenta asupra problemelor de secret militar. La 7 nov, cea mai inalta oficialitate N.A.T.O. in Europa, Comandantul Suprem al aliatilor (SACEUR), generalul S.U.A. John Galvin impreuna cu celalalt oficial civil, Secretarul General Manfred Wörner au comunicat ambasadorilor N.A.T.O. "in spatele usilor inchise" -"Atit timp cit aceasta este o organizatie secreta nu m-as astepta la prea multe raspunsuri"- conform unui oficial care a dorit sa ramina anonim, "Daca exista undeva vreo legatura cu organizatiile teroriste atunci aceasta este ingropata prea adinc". Fostul director C.I.A. William Colby a confirmat in memoriile sale ca organizarea de armate secrete in Europa de Vest a fost "un program de importanta deosebita" pentru C.I.A. Proiectul a demarat dupa WW II intr-un secret total iar accesul la informatie a fost limitat la "cel mai mic numar posibil de oameni de deosebita incredere in N.A.T.O., in Washington si in tarile implicate". Dar cind in Italia in 1990, amiralul Stansfield Turner , fost director C.I.A. a fost intervievat in direct la televiziune asupra Gladio a refuzat sa raspunda la orice intrebare asupra unei chestiuni atit de sensibile, iar la insistentele jurnalistului in respect pentru victimele atentatelor, acesta i-a smuls microfonul si a strigat in el: "Am spus fara intrebari asupra Gladio", interviul terminindu-se astfel.

Proteste din partea E.U.
Daca ar fi avut loc o invazie ruseasca, soldatii secreti anticomunisti ar fi operat in spatele liniilor inamicului formind si intarind miscari de rezistenta pe teritoriul ocupat de inamic, evacuind pilotii doboriti, sabotind liniile de aprovizionare si centrele de productie ale fortelor de ocupatie. Parlamentul european a reactionat vehement la descoperirea armatelor secrete suspectindu-le a fi impicate in manipulari si actiuni de terorism. Reprezentantul italian, Falqui a deschis debaterile cu"Aceasta Europa nu are viitor daca nu este fondata pe adevar, pe transparenta totala a institutiilor sale in legatura cu comploturile asupra democratiei care au intors pe dos istoria chiar si in timpurile apropiate a multor state europene". Falqui a insistat ca "nu exista viitor daca nu eliminam ideea de a trai intr-un stat duplicitar: unul deschis si democratic iar celalalt, clandestin si reactionar. De aceea vrem sa stim cum si cite retele Gladio au existat in statele membre ale Uniunii Europene". Majoritatea parlamentarilor E.U. l-au urmat pe Falqui iar intr-o rezolutie speciala la 22 nov 1990 a facut cunoscut ca "E.U. se opune energic la asumarea dreptului de catre un anumit personal militar al S.U. din cadrul SHAPE si NATO de a sustine creearea in Europa a unor retele clandestine de spionaj si de interventie" cerind " o investigatie completa asupra naturii, telului, structurii si altor aspecte ale acestor organizatii clandestine, interferenta lor ilegala cu afacerile politice ale tarilor implicate" si "problemele privind terorismul in Europa".

Armate secrete de-a lungul Europei
Doar parlamentele Italiei, Belgiei si Elvetiei au constituit o comisie speciala pentru a investiga armata nationala secreta si dupa luni si chiar ani de investigatie a prezentat un raport public. Pe baza acestor date si a altor surse secundare din numeroase tari europene, "Armatele secrete ale N.A.T.O." confirma pentru prima oara ca retele secrete pe cuprinsul Europei, cu retele deliate in Germania, Franta, Spania, Portugalia, Olanda, Luxemburg, Belgia, Danemarca, Norvegia, Italia, Grecia si Turcia si de asemenea: mari planuri strategice pentru Marea Britanie si USA. "Armatele ramase in urma" au fost coordonate la nivel international de asa-numitul Comitetul Clandestin al Aliatilor (ACC) si Comitetul Clandestin de Planificare (CPC)in legatura cu Cartierul General NATO al Fortelor Aliate in Europa (SHAPE). Au folosit nume codificate precum Absolon in Danemarca, P26 in Elvetia, ROC in Norvegia sau SDRA8 in Belgia. Interesant de remarcat este ca au existat diferente majore de la o tara la alta. In unele tari, armatele secrete au fost sursa a terorii in timp ce in altele au ramas intr-o prudenta expectativa.
In Turcia, "guerilla" a fost implicata in terorism local si tortura impotriva kurzilor in timp ce in Grecia, LOK a luat parte in 1967 in lovitura de stat care a prevenit guvernarea socialista. In Spania, armatele secrete au fost folosite in sutinerea dictaturii fasciste a lui Franco iar in Germania au folosit explozivele in atacul din 1980 din Munchen. In alte tari precum Danemarca, Norvegia si Luxemburg, soldatii secreti erau pregatiti in eventualitatea unei invazii a tarilor lor si nu au fost implicati in terorism local sau in manipulari. In contextul imediat urmator, al "razboiului impotriva terorismului", datele Gladio sugereaza incredibilul ca guvernele vestice au sacrificat vietile cetatenilor inocenti si au ascuns acte de terorism pentru a manipula opinia publica. Acuzatiile aduse Pentagonului, NATO, CIA, MI6 si alte servicii secrete vest-europene ca au fost implicate in acte de terorism, lovituri de stat si tortura in Europa, sint evident subiecte foarte delicate si necesita viitoare investigatii. In absenta unei anchete oficiale din partea NATO si a E.U, investigatiile viitoare in domeniul terorismului sint pe cale de a aborda o misiune dificila... aceea pe care cred ca am inceput-o eu promitator cu "Armatele Secrete ale Nato".